„… şi îngerul căzut al domnului i-a apărut noaptea în vis în chip de şobolan şi a grăit:
Iată, fiul meu prea iubit l-am aflat căzut în cele lumeşti. Iară ţie carele te-am pus stăpân peste caşcavalul oraşului îţi poruncesc: nu lăsa mâna ta necurată să se-ntindă ca râia pe şvaiţer. Ia samă să mănâncă şi gura lui” (din omiliile de la Calul Bălan).
Altfel spus, un popă (altminteri de ispravă) a scăpătat din slujba Domnului pe motiv că l-a lăsat nevasta cu acte de divorţ.
În vremea asta, primarul – om cu dare de mână la păcatele lumii, netezeşte calea popii să prindă un scaun domnesc de director la căminul cultural din municipiul cărturăresc.
Şi ce să vezi? La concursul pe post se poate înscrie orice teolog cu experienţă de şef (ca de exemplu să fi fost protopop).
Noi ăştia păcătoşi nu am primit revelaţia în plic ca primarul când a pregătit condiţiile de intrare în concurs, dar ştim precis cine va fi viitorul director.
Punem pariu?
