O arhitectă de municipiu, cum nu sunt două că s-ar hului cetatea sub lăcomia lor, a ajuns de pomină pentru şperţurile pe care le practică în scurta şi viguroasa sa carieră de funcţionar public responsabil cu dezvoltarea diafană a urbei.
Duduia are un simţ estetic sensibil la bani şi la afacerile de familie. O construcţie oricât de aberantă se poate încadra în ambientul urban dacă proiectul trece prin firma soţului ei. Altfel, edificiul pică la testul de avizare arhitecturală.
Câţiva băieţi deştepţi s-au prins cum umblă PUD-ul în târg şi au arvunit soţul autorizaţiei de construire să ridice un bloc de şapte etaje într-un cartier de case. O monstruozitate urbană care încalcă legea vecinătăţii şi normele bunului gust, dar pentru că soţia şperţului are la mâna scriitoare putere deplină peste liniştea şi confortul orăşenilor proiectul a primit undă verde. Aşa că 
se anunţă un tămbălău cât Casa Poporului.
