Într-o comună hunedoreană, nici la Șoimuș, nici la Ilia, nici la Vorța – ghici, bre Nișcă, ce-i? -, unde pare să șadă mai degrabă aproape de sol un bătrân vulturar, 2016 e mai aproape decât piciorul de papuc și mâna de manșă: miroase a vrie electorală. Cine nu-l știe pe bătrânul vulturar, înseamnă că a confundat mereu Aurel Vlaicu, cu balta din Săulești!
Să nu mai lungim urechile iubitorilor de bârfă de calitate, bătrânul vulturar pare că a lăsat lupingul ce i-a marcat destinul și s-a dat cu lupul roșu. Ce i-o fi venit, nu știm, dar poate să fie și urmare a stresului de rămas la sol. Oricum, pasul firesc, dar neașteptat, este acela că vulturarul nostru s-ar dori primar al lui Nișcă și a aflat că acest lucru se face prin împărțirea de cocârț – zamă de prună, hamei, și altele -, cu generozitate, tuturor pătimașilor. Marea perversitate este că donația preelectorală se face chiar în crâșma gălbui-vinețiu-edilică de care are cunoștință capul satului. Noroc să fie și răchie!



