În Lăpugiu de Jos diametrul pălăriei unei astfel de plante era de aproape 30 de centimetri, mult mai mare decât dimensiunile standard al acestor ciuperci
La început de toamnă sezonul ciupercilor este unul “plin”. Numeroase specii, mai mult sau mai puţin cunoscute, răsar prin diverse locuri.
Comestibile…
E deja o tradiţie ca oamenii de la ţară să culeagă în acest sezon ciuperci din locuri pe care le cunosc mai bine ca propriile buzunare. De fiecare dată rezultă adevărate delicii culinare. Printre cele mai cunoscute ciuperci de pădure sunt şi cele din specia “macrolepiota procera”, cunoscute în popor ca şi “piciorul căprioarei”. Astfel de ciuperci am descoperit şi noi, la ieşirea din Lăpugiu de Jos. Ce ne-a frapat la aceste ciuperci, care mai sunt cunoscute şi sub alte denumiri, precum “pălăria șarpelui”, “burete șerpesc” sau “parasol”, a fost diametrul pălăriei. În mod obişnuit, diametrul pălăriei de la “piciorul căprioarei”, singura parte comestibilă a acestei ciuperci, este cuprins între 7 şi 25 de centimetri. Diametrul pălăriei mai multor astfel de ciuperci pe care le-am găsit la o margine de drum, pe o pajişte, întrece orice închipuire. Vizibile şi de la distanţă, lungimea piciorului, aţos şi necomestibil, a acestor ciuperci este cuprinsă între 14 şi 20 de centimetri. Pălăria ciupercii însă este gigantică, măsurând 30 de centimetri! Pentru a o deosebi de buretele pestriţ (Amanita pantherina), o ciupercă foarte toxică, planta crescând cam în aceleaşi locuri, specia macrolepiota procera şi foarte asemănătoare cu acestea, trebuie să facem câteva precizări despre piciorul căprioarei. Astfel, piciorul căprioarei are pălăria cu mamelon şi solzi, de culoare variabilă, de la alb la gri şi crem cu nuanţe mai închise, în vreme ce cea de la buretele pestriţ este brună, cuticula netedă, cu solzi albi şi are volvă.
[wzslider autoplay=”true”]
…pe riscul fiecăruia
Ciupercile găsite de noi au fost comestibile, dar consumul acestora se face pe riscul fiecăruia. “Şi aceste ciuperci pot deveni periculoase. Chiar dacă se spune, şi nu contest acest lucru, că sporii sunt transportaţi de oi, se pot produce diverse mutaţii genetice. La ciuperci, în cazul în care sunt toxice, manifestările sunt diferite. În cazurile fericite, manifestările gastro – intestinale apar relative repede, şi se poate interveni medical. În schimb, însă, sunt unele ciuperci toxice la care aceste manifestări apar tardiv, după 10-12 ore, iar consecinţele, în multe cazuri, sunt fatale. Din păcate, am întâlnit, în cariera mea, astfel de cazuri tragice, în care erau implicaţi oameni care culegeau acelaşi tip de ciuperci de o viaţă întreagă.
