De ceva vreme se aud bârfe despre o idilă în lumea bună şi trandafirie a politicii hunedorene.
El o iubea pe ea. El familist cu vechi ştate de plată, ea cu o căsătorie cosmopolită la fără frecvenţă.
Ea este stăpânită de darul dragostei, iubeşte mult şi des pe unde nu te-aştepţi că-n pieptul generos (şi nu prea) bate o inimă încinsă şi mare.
Bârfa-i bârfă şi n-ai ce-i face. Am ignorat-o până acum în ideea că „nu-i treaba măgarului de unde beau oile apă”.
Întâmplarea face că, de curând, politicienii amorezi şi-au dat în petic şi rufele murdare încep să fie spălate în public.
Bârfitorii sprinteni la vedere se jură că au văzut într-un nod de cale ferată cum soţia încornorată îi arunca soţului boarfele-n drum şi nu l-a mai primit în patul conjugal.
Nici în casă.
