Multă vreme nu a existat opoziţie într-un oraş geros şi prost administrat de băieţi cu ochii roşii.
Ageamii locali, boboci în politichie sunt, cum ar zice poetul – muţi ca nişte lebede (răguşite) când ar trebui să taxeze şmenurile sindicalistului cu cocardă la piept.
Tăcerea inexplicabilă are totuşi un rost.
Se aude că şeful partidului de opoziţie şi-a pus consilierii pe „mute” ca să nu-i deranjeze lui manopera de ciupit parale la primărie.
Şi pentru că în zonă au fost închise minele, tăcerea nu-i de aur, e-n valută.
