de Sorin Ovidiu Bălan
Spectacolul de pe la uşile DNA riscă să devină banal. Personaje care până mai ieri erau intangibile, ţara le şedea la picioare şi împărăţeau banii publici după bunul plac, defilează acum cu mâinile legate în cătuşe pe care le ascund pe sub câte o haină. Roţile carelor de televiziune au făcut şanţuri în asfalt în faţa clădirii din Ştirbey Vodă, de când stau acolo, iar antenele s-au încins. Tenicienii mai au puţin şi renunţă la grupurile electrogen şi le vor alimenta direct de la stâlp. Corespondenţi care de care mai aprinşi la relatare, anunţă din oră în oră, sau mai des, în funcţie de cum decurg evenimentele, cine a mai intrat şi cine a mai ieşit pe uşa suferinţelor. Pentru că declaraţii, nu prea. Încătuşaţii au învăţat bine lecţia lui Gigi Becali şi nu mai suflă o vorbă în scurtul drum de la uşa instituţiei şi până la duba care-i duce la arest. Ştim foarte bine ce se petrece şi după gratii. Cum arată camera Elenei Udrea şi cât de greu i-a fost în prima noaspte de arest fără crema de faţă favorită, cât a tras cu rândeaua Copos la atelierul de tâmplărie la Jilava, că restul condamnaţilor din „Dosarul transferurilor” sunt depresivi, iar Tata Jean a luat-o de-a dreptul razna, că l-au găsit noaptea plimbându-se de nebun, singur, prin curtea penitenciarului şi multe, foarte multe astfel de ştiri.
Riscăm însă, în tot acest iureş, să pierdem din vedere un lucru esenţial: PREJUDICIUL! Pentru că toţi cei pe care i-am menţionat, plus ceilalţi pe care i-aţi văzut şi dumneavoastră defilând pe micile ecrane cu mânuţele adunate în faţă, blurate la încheieturi, că aşa a dat ordin CNA-ul, au prejudiciat statul cu sute de milioane de euro. Şi nu spunem noi asta, ci chiar referatele de arest preventiv sau de trimitere în judecată întocmite de către procurorii anticorupţie. Prejudiciul, oameni buni. Banii!. Banii înapoi! Am avut privilegiul ca în urmă cu aproape 10 ani, să-l intervievez pe procurorul anti-mafia care a condus în Italia operaţiunea „Mâinile curate”. La sfârţitul fiecărei istorisiri despre acţiunile, altminteri mult mai spectaculoase decât cele pe care le vedem noi astăzi la televizor, nu uita să-mi spună şi câţi bani au fost recuperaţi pentru statul italian după fiecare astfel de descindere în care se destructura o familie mafiotă.
La noi, eu cred că acum ne aflăm în situaţia în care s-a aflat Italia în anii 70, când încerca să se scuture de Mafia care sugrumase statul. „Mâinile curate” de pe malurile Dâmboviţei, cu imagini spectaculoase, cu laude din partea UE şi SUA, dar, spre deosebire de Italia, deocamdată cel puţin, fără recuperare de prejudiciu. Conform unor ştiri pe surse, DNA ar fi instituit sechestru pe conturi şi bunuri însumând mai bine de 700 de miliaone de de lei noi. Nu s-a recuperat nici măcar doi la sută. Practic, nimic. Şi, sincer, mai puţin mă doare că hoţii se află după gratii, dacă le-au rămas conturile intacte. Îmi aduc aminte de ce-mi spunea un prieten bun: „Pentru zece milioane de euro, mă duc şi eu şi fac doi-trei ani de puşcărie. Că după aia sunt boier tot restul vieţii”.
Conturile, recuperarea prejudiciului, asta trebuie să fie preocuparea de căpătâi. Adică, îndreptarea cu adevărat a răului pe care l-au făcut cei care au jefuit bugetul de stat. Acum doi ani, în campania electorală, am lansat un slogan: „Banii înapoi şi hoţii la puşcărie”. Hoţii au cam început să se ducă la puşcărie.
Dar banii? Unde sunt banii? Asta ne doare acum, nu cum dă cu tesla Copos ca să se libereze mai devreme.
